CAZUISTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adjectiv și substantiv feminin și masculti. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: casuistique. DEX 09
