CEAMBUR, ceambururi, substantiv neutru: (înv.) Detasament (tataresc) trimis (sau plecat) sa prade; expr. (pop.) A bate ceamburul = a umbla fara rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba ucraineană: čambul (DEX ’09).
