CECITATE, substantiv feminin 1. Absenta a vederii datorita unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale cailor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire; 2. Cecitate psihica = pierdere a capacitatii de recunoastere a obiectelor cu ajutorul vazului; Cecitate verbala = pierdere a capacitatii de a citi sau de a intelege sensul limbajului scris; alexie; Cecitate nocturna = hemeralopie.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: cécité; limba latină: caecitas, -atis (DEX ’09).
