CEL, CEA, cei, cele, I. adjectiv pronominal (antepus): (pop.) Arata ca fiinta sau lucrul desemnate de substantivul pe care il determina se afla mai departe, in spatiu sau in timp, de vorbitor; II. articol adjectival 1. Preceda un adjectiv care determina un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoana, nearticulat; 2. Preceda un numeral ordinal sau cardinal; 3. Urmat de „mai” formeaza superlativul relativ: Cel mai bun; 4. Substantiveaza adjectivul pe care il preceda; III. pronume demonstrativ 1. Indica pe cineva sau ceva relativ departat, in spatiu sau timp, de vorbitor; 2. Intra in formarea unui pronume relativ compus: cel ce = care.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: din acel, acea (DEX ’09).
