CELIBAT, substantiv neutru: Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: célibat; limba latină: caelibatus (DEX ’09).
