CELIBAT, substantiv neutru: Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite.

Sursa: DEX ’09

Sinonime: burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie (Sursă: Sinonime 2002).

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: célibat; limba latină: caelibatus (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.