CENTURĂ, centuri, substantiv feminin 1. Curea (lata) de piele, de panza etc. cu care se incinge talia; cordon, cingatoare; 2. (anat.) Ansamblu osos prin care extremitatile se leaga de trunchi; Centura pelviana = centura formata din oasele coxale si care leaga membrele inferioare de trunchi; Centura scapulara = centura formata din clavicule si omoplati si care leaga membrele superioare de trunchi; 3. (sport) Linie orizontala, imaginara, la nivelul ombilicului, care marcheaza limita sub care loviturile la box sunt nepermise de regulament; 4. (astron.; in sintagma) Centura de radiatie = fiecare dintre zonele din jurul Pamantului in care radiatia corpusculara ionizanta este atat de intensa, incat prezinta nocivitate pentru cosmonauti; 5. (in sintagma) Centura de fortificatii = linie de lucrari de aparare din beton armat si metal, construita in jurul unei localitati; 6. Grinda orizontala rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile unei cladiri, in vederea realizarii legaturii dintre ziduri; 7. (constr.) Brau de beton pe care se fixeaza planseul cladirilor; 8. Fasie continua de tabla de otel care formeaza bordajul unei nave.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: ceinture (DEX ’09).
