CENUȘAR, cenușare, substantiv neutru 1. Cutie de metal asezata sub gratarul locomotivei sau al unei sobe de incalzit, al unui cuptor etc., in care cade cenusa rezultata din ardere; 2. Atelier sau sectie dintr-o fabrica de tabacarie in care se executa operatiile premergatoare tabacirii; 3. Urna in care se pastreaza cenusa unei persoane incinerate.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: cenușă + suf. -ar (DEX ’09).
