CERC, cercuri, substantiv neutru I. 1. Figura geometrica plana formata din multimea tuturor punctelor egal departate de un punct fix; circumferinta; suprafata limitata de aceasta figura; 2. Figura, desen, linie sau miscare in forma de cerc; 3. Linie in forma de arc; 4. (fig.) Sfera, intindere, cuprins, limita (de cunostinte, de atributii, de ocupatii etc.); II. Nume dat unor obiecte de lemn, de metal etc. in forma de linie circulara; 1. Banda subtire de metal sau de lemn care inconjoara un butoi cu doage pentru strangerea si consolidarea acestora; 2. Banda subtire (de metal) cu care se consolideaza un cufar, un geamantan etc.; 3. Sina de fier fixata in jurul rotilor de lemn ale vehiculelor, care serveiste la consolidarea obezilor si ca piesa de uzura la rulare; 4. Obiect de lemn de forma circulara, pe care il ruleaza copiii lovindu-l cu un betisor; 5. (inv.) Diadema; III. Disc gradat, folosit la unele instrumente de masura pentru calcularea unghiurilor; IV. Grup de oameni uniti prin interese comune ori prin legaturi de rudenie sau de prietenie.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: circus (cu unele sensuri după fr. cercle) (DEX ’09).
