CERCETARE, cercetări, substantiv feminin 1. Actiunea de a (se) cerceta si rezultatul ei; 2. Investigatie originala in scopul dobandirii de noi cunotinte stiintifice sau tehnologice; 3. (jur.) Activitate desfaurata de organele de urmarire penala pentru strangerea si verificarea probelor cu privire la savarsirea unei infractiuni si pentru descoperirea si prinderea infractorului; 4. (mil.) Actiune de culegere si de studiere a datelor despre inamic, teren, populatie etc.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: analiză, examinare, privire, (concr.) studiu, consultare, verificare, anchetă (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: v. a cerceta (DEX ’09).
