CINABRU, substantiv neutru 1. (chim.) Sulfură naturală de mercur sau de antimoniu, de culoare roşie, întrebuinţată la prepararea vopselelor; vermillon; 2. Colorant roşu, întrebuinţat în pictură şi în medicină; chinovar.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: cinabre (DEX ’09).
