CINSTIT, -Ă, cinstiți, -te, adjectiv 1. Care este corect şi de bună-credinţă; onest; integru; 2. Care manifestă un ataşament constant; care vădeşte statornicie în convingeri şi sentimente; devotat; fidel.

Sursa: DEX ’09

Etimologie: v. a cinsti (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.