CINTRU, cintre, substantiv neutru (arhit.) 1. Parte concavă interioară a unei bolţi sau a unui arc; 2. Cofraj care serveşte drept bază la construirea unei bolţi sau a unui arc.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: cintre (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.