COBALT, substantiv neutru: Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu (alb-albăstrui cu reflexe roșiatice), folosit la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: cobalt; limba germană: Kobalt (DEX ’09).
