DECOR, decoruri, substantiv neutru 1. Totalitate a obiectelor şi a pânzelor pictate, folosite pentru a crea cadrul necesar desfăşurării acţiunii într-un spectacol sau film; 2. (fig.) Ansamblu de împrejurări în care se desfăşoară o acţiune; 3. Ansamblu
de elemente care servesc pentru a împodobi ceva; ornamentația interioară sau exterioară a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect etc.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: cadru, scenă, (rar) scenărie, podoabă, peisaj, priveliște, tablou, vedere (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: décor (DEX ’09).
