Elisabeta Rizea (28 iunie 1912 – 4 octombrie 2003) a fost o țărancă româncă din satul Nucșoara, județul Argeș, cunoscută ca simbol al rezistenței anticomuniste din România, datorită sprijinului acordat grupului de partizani condus de Toma Arnăuțoiu.
-
Născută la 28 iunie 1912, în satul Domnești, județul Muscel (astăzi Argeș)
-
A făcut parte dintr-o familie de țărani simpli, cu valori anticomuniste puternic înrădăcinate
-
Soțul său, Gheorghe Rizea, a participat de asemenea la mișcarea de rezistență
Activitatea în rezistența anticomunistă
-
A sprijinit grupul de partizani din Munții Făgăraș, condus de Toma Arnăuțoiu, între 1949–1958
-
A oferit adăpost, hrană, informații și diverse resurse partizanilor
-
A fost arestată de autoritățile comuniste în 1952, pentru prima oară
-
A fost supusă la torturi brutale pentru a divulga ascunzătorile partizanilor
Detenția
-
A fost condamnată la 6 ani de închisoare în 1952
-
După eliberare, a fost din nou arestată în 1958 și condamnată la încă 25 de ani de muncă silnică
-
A executat în total aproximativ 12 ani de detenție în închisorile comuniste (Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc)
-
A fost eliberată în 1964, în urma decretului de amnistiere generală a deținuților politici
Viața după închisoare
-
După eliberare, s-a întors în satul Nucșoara, unde a trăit modest
-
A devenit un simbol al rezistenței anticomuniste și al demnității în fața represiunii
-
Mărturiile sale despre suferințele îndurate au fost consemnate în interviuri și documentare, inclusiv în seria „Memorialul Durerii”
Moartea
-
A murit la 4 octombrie 2003, în satul Nucșoara
-
Este înmormântată în cimitirul local, fiind comemorată ca un simbol al curajului și rezistenței antitotalitare
Moștenirea
-
Figura Elisabetei Rizea a devenit emblematică pentru lupta împotriva regimului comunist din România
-
Casa sa din Nucșoara este propusă pentru a deveni muzeu memorial
-
Povestea ei este evocată în manuale, filme documentare și proiecte educaționale dedicate memoriei victimelor comunismului
