FACULTATE, facultăți, substantiv feminin I. 1. Posibilitate de acţiune; capacitate; aptitudine; 2. Dispoziţie naturală pentru o anumită activitate intelectuală; capacitate; aptitudine; 3. Forţă morală sau intelectuală. II. Subdiviziune didactică şi administrativă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior, unde se pregătesc specialişti de calificare înaltă într-un anumit domeniu.
Sursa: DEX ‘09
Sinonime: 1. aptitudine, capacitate, însușire, posibilitate. (~ăți intelectuale.) 2. însușire (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: faculté; limba latină: facultas, -atis (DEX ‘09).
