FALȚ, falțuri, substantiv neutru 1. Unire a foilor de tablă prin îndoirea marginilor alăturate; 2. Tăietură făcută pe marginea unei piese (scândură, ţiglă etc.) pentru a o putea uni cu o altă piesă (de acelaşi fel); 3. Cuţit folosit în tăbăcărie cu care se uniformizează grosimea pielii.
Sursa: DEX ‘09
Sinonime: (TIPOGR.) ongleu (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba germană: Falz[eisem] (DEX ‘09).
