FIN, -Ă, fini, -e I. substantiv masculin și feminin: (în ritualul creştin) Persoană privită în raport cu naşii săi (de botez sau de cununie). II. adjectiv 1. (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse; 2. Care denotă multă gingăşie; plin de gingăşie; 3. Care se impune prin grosime foarte mică; foarte subţire (şi transparent).
Sursa: DEX ‘09
Sinonime: vaporos, mărunt, selecționat, superior, sensibil, delicat, ales, rafinat, subtil (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din I. limba latină: filianus; II. limba franceză: fin (DEX ‘09).
