FINAL, finaluri, substantiv neutru 1. Etapă care constituie sfârşitul unei acţiuni sau al unei lucrări; 2. Parte care încheie, constituind finele unei compoziţii muzicale.
Sursa: DEX ‘09
Sinonime: capăt, sfârșit, deznodământ (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: final; limba latină: finalis (DEX ‘09).
