FLAGEL, flageluri, substantiv neutru 1. Vargă (sau mănunchi de vergi) folosită în trecut pentru aplicarea pedepselor corporale; 2. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; prăpăd; dezastru; calamitate.
Sursa: DEX ‘09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: flagellum (DEX ‘09).
