FLANC, flancuri, substantiv neutru 1. mil. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale unei formaţii sau ale unui dispozitiv de luptă; 2. poligr. Material special din care se fac matriţele de stereotipie; 3. teatru Panou folosit pentru confecţionarea decorurilor.
Sursa: DEX ‘09
Sinonime: (mil.) aripă, capăt, coastă, margine, (înv.) corn, mânecă (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: flanc (DEX ‘09).
