FLIGORN, fligornuri, substantiv neutru: rar Instrument muzical de suflat, având forma unui tub (de alamă), cu un capăt lărgit în formă de pâlnie, prevăzut cu clape sau cu ventile, care emite sunete armonioase.
Sursa: DEX ‘09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba germană: Flügelhorn (DEX ‘09).
