FRÂNT, -Ă, frânți, -te, adjectiv: 1. (deespre obiecte) Rupt (în două) prin îndoire, lovire sau apăsare puternică; 2. (despre linii sau lucruri asemănătoare cu o linie) Care prezintă, unghiuri, îndoituri, întorsături; 3. (despre oameni) Îndoit de mijloc; 4. (fig.) Zdrobit de oboseală.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: rupt, fracturat, extenuat, zigzagat (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: v. a frânge (DEX ’09).
