FRONT, fronturi, substantiv neutru 1. Teritoriu pe care se desfăşoară acţiuni militare în timp de război; 2. Grupare operativă compusă din mai multe armate, aflată sub o comandă unică pe un astfel de teritoriu; 3. Formaţie de militari, de elevi sau de sportivi, aliniaţi cu faţa la persoana care dă îndrumări.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (mil.) (pop.) șirag (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: front (DEX ’09).
