FRONTISPICIU, frontispicii, substantiv neutru 1. Parte superioară a faţadei unui edificiu sau a unui monument; 2. Faţadă principală a unui edificiu; 3. Pagină a unei cărţi pe care este imprimat titlul şi numele autorului; foaie de titlu; 4. Planşă ilustrată, plasată înaintea foii de titlu.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: frontispice; limba latină: frontispicium (DEX ’09).
