FRUNZAR, frunzare, substantiv neutru 1. Creangă de copac cu tot cu frunze; 2. Adăpost făcut din asemenea crengi; 3. rar Crengi cu frunze uscate care servesc drept aşternut sau nutreţ pentru unele anumale.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: frunză + suf. -ar (DEX ’09).

