FUDUL, -Ă, fuduli, -e, adjectiv: Care are o părere exagerată despre calităţile sale; plin de sine; încrezut; îngâmfat; înfumurat; falnic; mândru; măreţ; semeţ.

Sursa: DEX ’09

Etimologie:

Cuvânt provenit din limba turcă: fudul (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.