FULGERAT, -Ă, fulgerați, -te, adjectiv: 1. v. a fulgera; 2. Care a fost lovit de fulger; 3. fig. (despre persoane) Care acţionează pripit; iute din fire; 4. (despre fructe) Copt înainte de termen (şi fără gust); pălit.
Sursa: DEX ’09
Etimologie: v. a fulgera (DEX ’09).

