FUNDĂTURĂ, fundături, substantiv feminin 1. Drum închis la un capăt (care întrerupe continuitatea circulaţiei); 2. Parte a unei localităţi aflată departe de centru; 3. Localitate izolată, aflată într-un loc adâncit, închis de jur împrejur (de păduri, dealuri etc.); 4. Loc în adâncul unei păduri.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: alee (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: a [în]funda + suf. -ătură (DEX ’09).
