GNOMIC, -CĂ, gnomici, -ce, adjectiv. Înseamnă: 1. (despre scrieri) Care conține maxime și sentințe morale; cu maxime și sentințe în componență; 2. (despre unele timpuri verbale) Care indică acțiunea sub formă generală sau care se îndeplinește indiferent de timp.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: gnomique; limba latină: gnomicus (DEX ’09).
