GONG, gonguri, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Instrument de metal în formă de disc, care, fiind suspendat și lovit cu un ciocănaș, produce un sunet caracteristic, folosit ca semnal (la teatru, radio, jocuri sportive etc.); 2. Sunet produs ca semnal de un astfel de instrument.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză și limba engleză: gong (DEX ’09).
