GRĂTAR, grătare, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Obiect constând din vergele de fier dispuse paralel şi prinse la capete, folosit pentru a frige carnea deasupra jarului; 2. Friptură preparată pe un asemenea obiect; 3. Dispozitiv din bare metalice paralele sau încrucişate ori dintr-o tablă găurită, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: grilă (Sursa: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba latină: gratarium (DEX ’09).
