IBRIC, ibrice, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Vas de metal, cu coadă lungă și cu cioc, folosit la cusut, îndeosebi, pentru a fierbe cafeaua; 2. Vas de metal sau de lut asemănător cu un urcior, în care se ține apă.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba turcă: ibrīk (DEX ’09).
