IMPERATIV, -Ă, imperativi , -e, adjectiv. Înseamnă: 1. Care ordonă; 2. Care se impune ca o necesitate absolută.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: autoritar; poruncitor; imperios; cerință (Sursa: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: impératif; limba latină: imperativus (DEX ’09).
