Iran – oficial Republica Islamică Iran – și cunoscut și sub numele de Persia, este o țară din Asia de Vest. Se învecinează cu Turcia la nord-vest și Irak la vest, Azerbaidjan, Armenia, Marea Caspică și Turkmenistan la nord, Afganistan la est, Pakistan la sud-est, Golful Oman și Golful Persic la sud. Republica Islamică Iran – cu o populație majoritară șiită – de aproximativ 86 de milioane de locuitori și o suprafață de 1.648.195 km2 (636.372 mi2), se află pe locul 17 la nivel global atât în ceea ce privește suprafața, cât și densitatea populației.[9] Este a șasea țară ca mărime din Asia și una dintre cele mai muntoase țări din lume. Țara este împărțită în cinci regiuni, cu 31 de provincii. Teheran este capitala națională, cel mai mare oraș și centru financiar.
Fost „leagăn al civilizației”, locuit încă din Paleoliticul inferior, o mare parte a Iranului a fost unificată pentru prima dată ca entitate politică de Medi sub conducerea lui Ciaxares în secolul al VII-lea E.V., atingând apogeul teritorial în secolul al VI-lea E.V., când Cirus cel Mare a fondat Imperiul Ahemenid, unul dintre cele mai mari din istoria antică. Alexandru cel Mare a cucerit imperiul în secolul al IV-lea E.V. O rebeliune iraniană a stabilit Imperiul Part în secolul al III-lea î.Hr. și a eliberat țara, care a fost succedată de Imperiul Sasanid în secolul al III-lea E.N. Iranul antic a văzut unele dintre cele mai timpurii dezvoltări ale scrisului, agriculturii, urbanizării, religiei și guvernării centrale. Epoca sasanidă este considerată o epocă de aur în istoria civilizației iraniene. Musulmanii au cucerit regiunea în secolul al VII-lea E.N., ducând la islamizarea Iranului. Literatura persană, filosofia, matematica, medicina, astronomia și arta, care au înflorit în epoca sasanidă, au fost reînnoite în timpul Epocii de aur islamice și Renașterii Persane, când o serie de dinastii musulmane iraniene au pus capăt dominației arabe, au revitalizat limba persană și au condus țara până la cuceririle selgiucide și mongole din secolele XI-XIV.
