lacăt, lacăte, substantiv neutru, 1. Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge (unul prins în partea fixă și celălalt în partea mobilă a obiectului care trebuie închis).
sursa: DEX ’09
diminutive: lăcățel augmentative: lăcătoi
etimologie:
limba maghiară lakat
silabație: la-căt
