O, o: interjecție, care: (1) se folosește, prelungit, pentru a exprima mirare, bucurie, întristare, surprindere, revoltă, nemulțumire etc. 2) se folosește în invocații și apostrofare, sporindu-le intensitatea. Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvântul este o omonatopee.
