PANTĂ, pante, substantiv feminin – 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată; povârniș; coastă; versant. * A aluneca (sau a cădea) pe o ~ a se lăsa atras. 2. fig. Tendință spre viața ușoară și spre rău. 3. mat. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal; declivitate. 4. Tangentă trigonometrică a acestui unghi.
Sursă: NODEX (2002)
Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “pante”
