PAPUC, papuci, substantiv masculin – 1. mai ales la pl. pop. Obiect de încălțăminte cu înălțimea până deasupra gleznei; gheată. * A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fără rost. A ține (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau călcâi) a ține sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva în acțiuni. A fi sub ~cul (sau călcâiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat în acțiuni de cineva. ~cul doamnei plantă erbacee perenă, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte ușoară, de casa (fără călcâi); pantof de casă. 3. tehn. Piesă de lemn pusă sub capătul de jos al unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin. 4. Înveliș metalic fixat de capătul ascuțit al unui pilon pentru a-l proteja și pentru a-i înlesni pătrunderea în pământ; sabot. 5. Piesă de metal care unește un conductor cu o instalație electrică, asigurând realizarea unui contact demontabil.
Sursă: NODEX (2002)
Etimologie: cuvânt provenit din limba turcă “papuç” și din limba maghiară “papucs”
