PARACLIS, paraclise, substantiv neutru – 1. Biserică mică într-un cimitir; capelă. 2. (în biserica ortodoxă) Slujbă religioasă de laudă și de invocare a unui sfânt. 3. Culegere de rugăciuni închinate sfinților.
Sursă: NODEX (2002)
Etimologie: cuvânt provenit din limba slavă “paraklisu”
