PARADIS, paradisuri, substantiv neutru – 1. rel. Loc al fericirii supreme, unde se crede că ajung după moarte sufletele celor evlavioși; rai; eden. 2. fig. Loc care încântă și desfată privirea și sufletul; rai; eden. 3. Stare de fericire absolută; rai; eden. * Pasărea ~ului pasăre exotică cu penaj multicolor.
Sursă: NODEX (2002)
Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paradis” și din limba germană “Paradies”
