PARANTEZĂ, paranteze, substantiv feminin – 1. lingv. Semn de punctuație constând din două arcuri de cerc puse unul la începutul cuvântului sau textului ce se izolează din anumite motive (explicație, completare etc.), iar altul la sfârșitul lui. * ~ pătrată paranteză constând din două linii îndoite la capete una spre alta. 2. fig. Digresiune în cadrul unei comunicări. * În ~ printre altele. 3. mat. Semn care se pune înaintea și la sfârșitul unei expresii algebrice, arătând că o operație se referă la întreaga expresie.
Sursă: NODEX (2002)
Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paranthese”
