PARAPET, parapete, substantiv neutru1. Element de construcție în formă de îngrăditură joasă, destinat să mărginească ceva (o terasă, o scară, o șosea etc.); balustradă. 2. mil. Întăritură de pământ din fața unei redute sau a unei tranșee, cu destinația de a proteja combatanții de focul inamicului.

Sursă: NODEX (2002)

Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “parapet” si din limba germană “Parapett”

Autori