PARASTAS, parastase, substantiv neutru1. Slujbă religioasă oficiată pentru pomenirea morților (la 40 de zile de la moarte.) 2. Praznic care se face cu acest prilej.

Sursă: NODEX (2002)

Etimologie: cuvânt provenit din limba slavă “parastasu” și din limba neogreacă “parástasis”

Autori