PARENCHIM, parenchime, substantiv neutru – 1. (la animale) Țesut funcțional spongios, cu numeroase vase sangvine, caracteristic unor organe interne (ficat, splină, plămâni etc.). 2. (la plante) Țesut celular de bază, care asigură o serie de funcții (asimilarea, disimularea etc.).
Sursă: NODEX 2002
Etimologie: cuvânt provenit din limba italiană “parenchima” și din limba franceză “parenchyme”
