PRAGMATIC, -Ă, pragmatici, -ce, adjectiv, sau substantiv feminin 1. Adj. Care aparține pragmatismului, referitor la pragmatism, bazat pe pragmatism; care ia în considerație eficacitatea, utilitatea practică. 2. Care judecă exclusiv în funcție de utilitatea practică (reală sau aparentă). 3. Adj. (În sintagmele) Istorie pragmatică = prezentare istorică limitată la fapte, la evenimente. Sancțiune pragmatică = (în unele țări) decret de stat privitor la o importantă problemă laică sau bisericească. 4. S. f. Parte a semioticii care studiază scopurile, efectele și implicațiile utilizării construcțiilor lingvistice de către vorbitori. Sursa: DEX 09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: pragmatique DEX ’09
