STRUG ~uri substantiv neutru, reg. 1) Unealtă de tâmplărie folosită la cojirea (și cioplirea) unui lemn (rotund); cuțitoaie. 2) rar v. STRUNG. Din sl. strugu.
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba slavă strugu. (DEX ’09)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor și aparține AudioDexa.ro și Paginarium Publishing SRL. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Autori:
Vrei să-ți faci reclamă aici? Contactează-ne: [email protected]