VÂRF, vârfuri, substantiv neutru. 1) Partea de deasupra (ascuţită) a obiectelor înalte; creastă. ~ul acoperişului. ~ul copacului. • Cu ~ încărcat până sus; foarte plin. Cu ~ şi îndesat mai mult decât trebuie; cu prisosinţă. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice măsură
Sursa: DEX 09
Etimologie:
Cuvânt provenit din sl. vruhu (DEX 09)
