VERDICT, verdicte, substantiv neutru. 1) jur. Hotărâre a unei instanţe judecătoreşti asupra vinovăţiei acuzatului, dată pe baza deliberării juraţilor. ~ de culpabilitate. ~ de achitare. 2) fig. Hotărâre decisivă a unei autorităţi care nu admite contraziceri.
Sursa: DEX 09
Etimologie:
Cuvânt provenit din franceză verdict (DEX 09)
