VILEAG, substantiv neutru: (înv., pop.) 1. Număr mare de oameni în dezordine; mulţime; gloată; 2. A da (sau a scoate) în vileag = a face cunoscut în public; a scoate la iveală; a da pe faţă.
Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba maghiară: világ (DEX ’09).
